Cum sa mancam corect.

De cate ori merg la magazinul naturist sa imi fac provizii, zabovesc uneori chiar si o ora in sectorul cartilor. Daca ar fi dupa mine, as simplifica repede problema si as cumpara toate cartile existente. Bugetul insa nu imi permite, si atunci incerc sa ma abtin si sa plec de acolo doar cu cate o carte. Nu sunt foarte ieftine cartile din domeniul nutritiei, dar eu zic ca isi merita fiecare banut.
Ultima carte cumparata este "Combinarea alimentelor si digestia. 101 modalitati de imbunatatire a digestiei" de Steve Meyerowitz. De cand am pus mana pe ea si am citit cateva randuri m-a fascinat si am plecat fericita cu ea acasa, in sacosa. Va recomand sa o cititi. Aveti multe de invatat.
Astazi, inspirata fiind de aceasta carte, vreau sa scriu despre cum ar trebui sa mancam. Nu ce sau cat, ci cum.

Sa incepem cu inceputul. Voi insera in postare si cateva citate din aceasta carte (scrise cursiv)
Mancam sa traim, prin urmarea, a manca este un ritual foarte important in viata omului. In jurul mancarii se invarte toata activitatea de zi cu zi, am putea spune. Este foarte important sa ne acordam suficient timp sa luam masa in liniste. Ideal este sa avem minim 3 mese zilnic, pentru o dieta echilibrata. Cei mai multi dintre noi sar peste micul dejun ca apoi sa recupereze aceasta masa inainte de culcare. Mare greseala!

Pregatirea mesei.
In mod ideal, atunci cand mancam, trebuie sa stam asezati. Vom aranja masa cu lumanari, servetele pufoase, vesela colorata si muzica in surdina. Mie imi place Claude Debussy dar si muzica de relaxare cu sunete din natura.
Atmosfera trebuie sa fie linistita si relaxanta. Este de preferat ca masa sa fie asezata intr-o incapere spatioasa, curata si aerisita.
Trebuie sa evitam sa servim masa in fata televizorului sau a calculatorului, citind ziarul, in masina, tren sau avion, vorbind la telefon, etc.. Toate acestea ne vor agita si vom sfarsi prin a manca mult mai mult decat ar trebui.

Rugaciunea dinaintea mesei
Pentru a intra in starea de calm, este bine ca inainte sa incepem sa mancam sa ne linistim si sa lasam la o parte grijile si stresul din viata de zi cu zi.
Cu toti avem de castigat petrecand cateva clipe inainte de servirea mesei pentru a ne linisti mintea si a ne relaxa corpul.
Cei ce sunt crestini, pot incepe cu o rugaciune sau prin a multumi lui Dumnezeu pentru masa bogata ce o au in fata.
Rugaciunea ajuta la controlarea obiceiurilor nesanatoase de a manca repede, prea mult, supraincarcarea, masticatia incompleta. Rugaciunea nu trebuie sa aiba in mod obligatoriu caracter religios. Puteti multumi pamantului pentru roadele cu care va hraneste, sau puteti multumi celor care au pregatit masa.
Puteti multumi universului ca v-a permis in acest timp si loc sa va hraniti corpul, in timp ce altii, mai putin norocosi, nu o pot face.
Daca se intampla sa fiti agnostici, , pur si simplu numarati pana la 25 inainte de a va apuca sa mancati. Trebuie sa va acordati putin timp pentru a va putea concentra asupra actului de a manca si a va relaxa corpul si mintea.

Cum mancam.
In primul rand, in timpul mesei nu trebuie sa vorbim.Tacerea este nivelul superior in alimentatia constienta. Opusul linistii este galagia. Cand toata lumea vorbeste la masa, totul se va transforma in haos. Cand vorbim in timp ce mancam, aerul este inghitit o data cu mancarea, provocand eructatii, si uneori sughit. Cina se poate transforma chiar intr-un ring de box pentru membrii familiei. In felul acesta apar arsurile la stomac, ulcer si alte afectiuni digestive. Este adevarat ca pentru multe familii, cina este singurul moment cand pot sta cu totii in acelasi timp si loc. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa transforme cina intr-o discutie aprinsa despre tot ce s-a intamplat in timpul zilei. Silencio!

Mestecati mancarea atat cat e nevoie.
Unul din beneficiile unei mese consumate in mod constient si relaxat este acela de a mesteca bine mancarea. Masticatia este primul stadiu al procesului digestiv pentru toate alimentele solide.
Am citit intr-o carte ca este bine sa "mestecam lichidele si sa bem solidele" Asta inseamna ca atunci cand bem ceva trebuie sa mestecam putin pentru a activa enzimele din saliva sa inceapa digestia bauturii, lucru ce recunosc, se intampla foarte rar si in cazul meu. Dar am vazut acest lucru foarte des la animale. Solidele trebuiesc mestecate foarte bine (fiecare dumicat sa fie mestecat de 60 de ori - sau cat simtiti ca este nevoie) pentru a-l transforma intr-o masa fluida, inainte sa inghititi. Nicio bucata solida nu ar trebui sa ajunga in stomac. Astfel, veti crea o suprafata mai mare asupra careia acizii gastrici sa actioneze. Bucatile mari si nemestecate ce intra in stomac produc fermentatie, flatulenta si dispepsie. Stomacul va avea nevoie de mai multe enzime pentru a digera bucatile mari de mancare.

Nu va grabiti!
Unele persoane mananca foarte repede, altele prea incet. Este bine sa gasim un echilibru, dar asimilarea cea mai buna se face cand mancam incet, linistiti. Daca observati ca obisnuiti sa infulecati mancarea, controlati-va. Mestecati mai incet si tineti cont de regula de mai sus. Savurati fiecare bucatica, fiecare inghititura de apa!

Hamsterul anonim
Mie personal imi placea mereu sa am o explozie de gusturi in gura. Prin urmare luam din fiecare ingredient cate putin, se aduna, si nu de multe ori imi era greu sa mestec toata imbucatura si sa o trimit mai departe. Acum insa, am inceput sa controlez aceasta situatie. Acum iau cate putin din farfurie si abia dupa ce am mestecat bine imbucatura si o inghit trec la urmatoarea.
O gura plina forteaza bolul alimentar sa coboare pe tubul digestiv inainte de a fi fost masticat suficient, determinand cel putin o indigestie usoara ( dispepsie) si gaze.

Sunt ghiftuit!
De cele mai multe ori, mintile noastre par sa fie cu zece minute in urma stomacului. Desi ele sunt pline, continuam sa infulecam si, intr-un tarziu recunoastem: "Sunt ghiftuit"
In mod ideal, ar trebui sa va opriti atunci cand stomacul este pe jumatate plin. Aceasta este o lectie ce trebuie invatata de noi, sau putem fi supravegheati de alte persoane. Este o disciplina individuala. Daca nu reusiti sa simtiti ceva la inceput, nu va descurajati. Va veti ascuti simtul cu fiecare masa. Este doar o chestiune de constientizare.

Este indicat sa nu mancati inainte de culcare. Asta o stim cu totii. Cand ne culcam, tot corpul intra in repaos. La fel si sistemul digestiv. Mancarea va trebui sa astepte in stomac pana dimineata, lucru ce nu este deloc sanatos. La fel, imediat dupa ce mancam, nu trebuie sa ne asezam in pat. Daca mancam corect, nu ne vom simti obositi dupa masa, ci plini de energie. Este foarte bine sa facem o plimbare dupa ce mancam. Sau orice altceva - o activitate placuta, dar nu mers la sala de sport.

Pe scurt dragii mei, asezati masa cat mai frumos, intr-un loc linistit, multumiti pentru roadele ce le aveti in fata si apoi mancati in liniste si incet, savurand fiecare bucatica! Bucurati-va de mancare si fiti fericiti!

Ouch... che dolor de cabeza!

Vai.. dar cata zeama de vorba si chef de blogareala am avut zilele astea. Astazi vreau sa va povestesc despre o treaba destul de ciudata ce mi s-a intamplat in luna noiembrie. Pentru ca nu totul este roz, pufos si perfect. Dar in dieta raw chiar daca se intampla, vei sti sigur ca iti va trece.
In luna noiembrie, pe la inceput, am inceput sa am seara usoare dureri de cap. Am zis ca o fi din cauza presiunii atmosferice, din cauza calculatorului.. ba chiar am auzit ca au fost si niste explozii solare.. deci incercam sa gasesc o justificare durerilor. Si asteptam sa imi treaca. Nu a fost insa asa.
Dupa o scurta vreme a mai aparut o durere. Tare ciudata. Ma durea maxilarul. Dar nu intr-o anumita zona. Ma durea toata dantura. Durerea de cele mai multe ori mergea catre tampla, catre cap. Iar cele doua dureri se conectau. Au fost dureri destul de puternice. In timpul zilei, erau mai usoare, uneori chiar dispareau, insa seara erau greu de suportat. Ma deranja iarasi cand mancam orice. Pentru ca mancarea nu avea aceiasi temperatura ca cea dub gura. Ori era mai rece, ori mai calda. Hmm.. calda mai greu.. ca nu prea avea de unde. Dar cand luam cu furculita de exemplu un pic de salata de varza si incercam sa o mestec cu maselele, ma lua o durere ascutita, scurta. Trebuia sa ma opresc si sa tin varza in gura un pic, sa ajunga la temperatura corpului meu.
La sfarsitul lunii am fost la un chef, la o pensiune si tin minte ca abia am reusit sa dorm din cauza durerilor de dinti. Uneori ma intepa pe ici colo.
Nu intru in panica usor dar am inceput sa ma ingrijorez putin. Am inceput sa imi fac niste teorii, sa incerc sa despic firul in 4. Prima teorie a fost ca am o cadere de calciu. A doua teorie a fost exercitiile fizice intense de la sala. A treia a fost carenta de vitamina B12.
Sa detaliez:
Teoria 1: Niciodata nu am stat sa calculez, sa adun si sa pun pe hartie cate vitamine, proteine si minerale consum. Mai ales de cand sunt vegana. M-am gandit ca poate fara sa imi dau seama, am consumat mai putin calciu decat are nevoie corpul meu.
Teoria 2: Merg la fitness in fiecare zi de cateva luni bune si lucrez intensiv diverse grupe musculare. Nu a fost greu sa pun la bataie o carenta de minerale. Ma gandeam ca in timpul exercitiilor, corpul meu are nevoie de un plus de magneziu si calciu pe care incearca sa il extraga din provizia interna, din oase.
Teoria 3: Am tot citit ca veganii au uneori probleme cu carenta de vit B12. Si omnivorii pot avea aceasta carenta. Lipsa acestei vitamine duce in principal la dureri de cap, oboseala.

Ce am facut? Ei bine, am mers la naturisti si mi-am cumparat un complex de vit B. Nu aveau doar vit B12. B-urile sunt extrase din polen si drojdie. Doza: 3 drajeuri/zi, inainte de masa.
Apoi am inceput sa imi fac in fiecare zi lapte din seminte de susan. Cum fac asta? Pun 1 lingura de seminte de susan crude in apa, de seara pana dimineatza. Apoi dimineatza arunc apa in care au stat , pun semintele la blender, adaug un pahar de apa si blenduiesc pana se face alb iar semintele sunt bine maruntite. Apoi cu un tifon, strecor pulpa de lapte si beau. Uneori pun miere si cacao sa aiba un gust bun. Ceea ce este insa foarte ciudat este ca desi inainte nu suportam gustul laptelui de susan natur ( usor amar), cand am inceput sa il beau mai des, nu a trebuit sa ii mai adaug nimic. Am inceput sa il beau asa simplu. Si ce mult imi place! Si pe langa asta, ca sa fixez calciu in oase, am iesit din casa cand am vazut soare afara si am zambit cu toti dintii la dansul. Vitaminaaaaa D :D :)))
Cu sala am continuat la fel de intens. Aici nu am facut nici o modificare.
Inca ceva important: am inceput sa ma spal pe dinti cu sare de mare, eliminand complet pasta de dinti din comert. Si dupa ce mananc fructe, iau o gura de apa si ma clatesc. Ajuta mult la dinti.

Rezultate: Au inceput sa apara la scurt timp. Chiar la cateva zile cred.
Nu.. nu mi-am facut analize. Nici inainte, nici dupa. Desi tare as fi fost curioasa daca a fost o cadere de calciu. Ma mai gandesc ca poate a fost o treapta de detoxifiere. Ceva s-a curatat. A pornit de la creier si a iesit pe gura :)))))
Probabil ca sunteti la fel de nedumeriti ca si mine. Pentru ca nici in ziua de astazi nu am raspuns la aceasta problema. Nu stiu de la ce a pornit, cum nu stiu nici cum am reust sa scap de ea. Continui sa beau lapte de susan zilnic si cate 2 pastile cu vit B-complex.

Am scris aceasta postare in speranta ca pot ajuta, daca cineva se va trezi in aceiasi situatie ca si mine. Va imbratisez si va doresc multa verdeata! Si calciu! Hi hi...

Ma duc la mama me

Asa i-a zis mama mea lui Florin ( fratele meu) cu doua seri inainte sa plecam la tara. Ne-am amuzat copios de felul cum a zis "ma duc la mama me" Repede si alintat!

.... Vorbind in postarea trecuta de bunici si de vremurile petrecute cu ei, vreau sa impartasesc cu voi o experienta foarte draga ce am avut-o de curand. Acum o luna, cu aproximatie, eu, impreuna cu parintii si cateva rude foarte apropiate, am hotarat sa tragem o fuguta scurta si rapida la mama mamei mele. Adica mai pe scurt - la bunica me.
Am mers mai intai la o matusa, pe care am luat-o de acasa, impreuna cu o catelusa mica si ochioasa si apoi am purces direct catre Vaslui City.


A fost o zi minunata si insorita iar la tara am ajuns pe seara. Pe drum, mama si cu cele doua surori au vorbit intruna, evident. Despre politica, mancare, religie. Mi-au facut capul calendar. Dar au pomenit la un moment dat de placinta cu dovleac. Si mi-a cazut cu tronc. Am zis ca vreau placinta cu dovleac seara. Si pentru ca eram singura nepoata in casoaie, au facut femeile placinta cu dovleac la nepotica :)))). Fara ou, fara lapte, fara zahar. Doar faina, apa, sare, drojdie si dovleac. S-a dus raw-ismul meu pe apa garlei. Dar am zis ca nu vin la bunica in fiecare zi nu? Acum ca am pomenit de placinta, se pare ca in loc sa ii fac si dansei o poza, am mancat-o. Dar va spun ca a fost delicioasa!

Nu vreau sa va imbuib capul cu o postare lunga ( cum a fost precedenta :))) ) asa ca voi trece la cea mai importanta parte. Am stat la povesti cu bunica si sora ei de vreo 85 de ani pana pe la 3 dimineatza. Apoi am zis ca tre sa merem la culcare. Eram 9 persoane, in 3 odaite. Dupa calcule si aranjari ( hi hi ) eu m-am dus in odaia de la drum, impreuna cu mama me.

Ceea ce vreau sa va povestesc, desi nu poate fi redat in cuvinte, este de o frumusete cum numai o mama cu copilul ei o poate simti. M-am pus in pat, si a venit si mama langa mine. Ea a adormit mai repede decat mine, dar am urmato si eu la scurt timp, fiind obosita de pe drum. In timpul noptii insa, ma trezeam din cand in cand. De ce? Ei bine, mama mea draga si scumpa, ma invelea. Ea, fiind fierbinte ca o sobita langa mine, ma incalzea, iar eu, fara sa imi dau seama, dadeam plapuma la o parte. Dar se trezea draga de ea si aseza plapuma inapoi si imi spunea "cori mama, dormi pe burta, intoarce-te mama ca sa poti respira bine"
Stiti cum m-am simtit in acele momente? Practic, m-am intors in timp cu 25 de ani, si am avut acelasi sentiment de iubire si siguranta. Eram eu, cu sufletul unei fetite de 5 ani, in corpul unei femei de 30 de ani, cu aceiasi admiratie si adoratie pentru mama mea draga. Iar cand a venit dimineatza si ne-a trezit cocosul la datorie, am intors capul si am vazut-o pe mami! Am avut din nou acel sentiment mirific din copilarie, de dragoste neconditionata si implinire sufleteasca. Eram cu mama! Eram safe! Ce imi puteam dori mai mult? Asta da fericire!

Bunica deja trebaluia prin casa, incercand sa nu faca zgomot sa ne trezeasca, asa ca ne-am hotarat sa ne alaturam ei. Am iesit afara, si am dat nas in nas cu aerul curat si racoros de la bunica din curte care ne-a trezit la realitate si a alungat orice urma de mos ene somnoros de la gene. Apoi am trecut la pregatirea micului dejun ( punem poze mai jos ) si apoi pe la pranz, ne-am indreptat care casa, in Brasov.

Dar sa va mai povestesc ceva amuzant. In timp ce eram prin curte cu pozele, ma striga mama in odaie. Ma duc si imi zice: "hai sa iti arat cu cine ai dormit azi noapte". Ma apropii, ma uit.. era un soricel decedat, si turtit. Decedat era clar de ceva vreme, dar turtit cred ca era doar de asta-noapte. Mi-a fost mila de bietul soricel, asa ca l-am luat de codita, si l-am dus in gradina, sa se odihneasca acolo, nu in patul bunicii. Si l-am mustrat pe motanel ca trebuia sa il puna unde doarme el, nu eu, fata de oras domle!

Domnul soricel, dormind in soarele bland al diminetii. Si motanelul mustrat:

Va impartasesc cateva fotografii, de la bunica mea pe care o iubesc foarte mult.

Zestrea Lelei - sora bunicii
Zestrea bunicii Maria
Bunica si bunicul Vasile
Bunicii imbracati de sarbatoare, sora bunicii, mama mea ( cu florile ) si doi unchi de-ai mei
Crizanteme in luna noiembrie
Mamaliga BIO :))
Meniul meu vegan, din care bineinteles ca a gustat toata lumea, ca prea mancam cu pofta! Mamaliga cu ciupercute parpalite la gratar si sos de usturoi cu patrunjel. O nebunie!
Familie numeroasa, veselie si buna dispozitie. Masa rotunda de lemn este aceiasi la care se hranea mama mea impreuna cu ceilalti 6 frati, cand erau mititei. Va imaginati 9 suflete in jurul acelei mese micute? Chiar daca mancare nu era mereu multa, toata lumea se ridica satula de la masa. Are o valoare sentimentala aparte si atatea amintiri frumoase. Pe ea se aseza direct mamaliga, care se taia cu ata. Noua (nepotilor), bunica ne dadea terci (din mamaliguta) dulce si papa bun ( prune uscate fierte in apa ). Dupa ce mancam, alergam prin toata ograda, dupa oratanii si nu numai. Si noi, ca toti copii....

Drumul carnii

De ceva vreme cochetez cu ideea unei postari speciale, ca o poveste. O poveste reala insa.
Incep cu amintiri din copilarie, amintiri ce le avem cu totii. Si ce bine ca le avem! Cei ce suntem aproape de varsta mea( 30 de ani) am cunoscut timpuri mai grele, desi, copii fiind,nu le-am simtit deloc asa. Parintii nostri trebuiau sa lucreze la intreprinderi, fabrici si prin urmare, in primii ani de viata si apoi in vacante mergeam la tara, la bunici. Ce frumos era nu? Imi amintesc cu nostalgie si drag ce bine era la bunici iarna, cand faceam troiene prin zapada. Cand in fiecare vacanta abia asteptam sa merg la tata-moshu sa imi faca scrancep - lua doua lanturi lungi, le prindea de o grinda de la grajd, apoi punea o scandura infasurata in material si aveam leagan! Ne hatzanam si ne invarteam in leagan toata ziulica! Dar in aceiasi masura imi placea sentimentul de libertate si de aer curat din ograda, printre toate orataniile prezente. Avea bunica gaini, rate, catel, pisica, porc, vacuta, cal, caprita.
Imi amintesc cu drag cum ma jucam cu puii de gaina. Erau colorati in toate felurile iar preferatii mei erau cei cu gatul golas. II pupam pe gat si erau asa de fierbinti. Iar ei, in schimb, piuiau de mama focului dupa closca. Nu intelegeau ca eu ii pupam si ii iubeam tare.
Gainile erau libere in curte, si mancau iarba, buruieni, graunte, rame. Caprita avea un tarc si primea iarba din plin. Porcul era in cotet. Avea loc special unde sa doarma, avea loc pentru mancare, si avea si ditamai terasa, ingradita, sa iasa afara la soare. Era hranit cu resturile de mancare si tarate, cu buruieni. Vaca mergea la cireada, si pastea pe camp iar seara venea agale acasa si mugea la poarta sa o lasam sa intre!
Asta este imaginea care o am din copilarie. Pe atunci clar, nu eram vegana. Dar iubeam la fel de mult animalele ca si acum.

Astazi insa, situatia sta altfel. Vorbind cinstit totusi, inca se pastreaza in majoritatea gospodariilor de la tara acelasi mod de a creste si a trata animalele. Dar putem spune acelasi lucru despre fermele specializate in cresterea animalelor pentru uz alimentar engross? Unde s-a ajuns si ce metode se folosesc in comertul carnii? Ei bine, voi incerca astazi, sa scriu povestea carnii pe care o consumati, de la oul de gaina fecundat, pana cand ajunge in stomacul vostru, si un pic mai departe.

De-a lungul istoriei, omul a fost prima data fitofag, consumand plante - fructe in special, si frunze. Asa cum inca face cel mai apropiat mamifer asemanator omului ( dpdv al sistemului digestiv): maimuta. Apoi au fost diferite etape si evolutii. La un moment dat, din comoditate, accident sau intamplare, omul a descoperit carnea. Si a inceput sa consume carne. Au fost vremuri cand omul era exclusiv carnivor. Asta se intampla cand inca nu era stabilit si migra. Apoi a venit vremea cand s-a stabilit si a inceput sa cultive, sa devina din vanator - (si) fermier. A inceput sa ingrijeasca pamantul si sa consume roadele sale. Apoi a descoperit mancarea gatita la foc. A descoperit ca este buna la gust, si a continuat sa manance. Cand insa era bolnav, se intorcea la frunze si ierburi din natura pe care le consuma sa se vindece. Sa retinem insa ca pe atunci, omul, pentru a manca un animal, trebuia sa il vaneze. Nu avea bani in portofel sa mearga la hipermarket sa cumpere porcul transat, aranjat, cosmeticizat de pe raft si sa il prajeasca apoi acasa in ulei rafinat de floarea soarelui. Nu.. Alerga dupa animal o zi intreaga. Uneori nu ii iesea si il urmarea zile la rand. Apoi, pamantul, apa, aerul.. nu erau atat de poluate cum sunt astazi. Solul era bogat in minerale, ce le transmitea plantelor. Astfel, omul manca si primea prin mancarea sa sanatate. Nu era expus radicalilor liberi care sunt in ziua de astazi. Iar natura il proteja in toata splendoarea ei.

Sa revenim insa la povestea carnii, din ziua de astazi. Toti producatorii de carne vor un singur lucru. Sa produca cat mai mult, intr-un timp cat mai scurt, si pe o suprafata de lucru redusa. De aici rezulta un profit banesc mare si o afacere de succes. Evident.
Fermele sunt umplute la capacitate maxima cu animale, pentru a economisi spatiu. Sa incepem de la conceperea animalului care va deveni friptura in farfuria ta. Vacile, scroafele sunt insamantate artificial. Ouale sunt bagate in incubator. Peste scurt timp, vor iesi bebelusii. Sa ii luam pe rand.


Gainile. Puisorii de gaina ies din incubator pe banda. Bineinteles ca au fost modificati genetic sa fie pui de carne - sa fie mai mari, mai grasi decat un pui amarat " de tara". Sunt pusi in ladite si apoi trimisi la fermele de crescut gaini. Ajunsi acolo, in cele mai multe ferme, ei nu vad niciodata lumina zilei. Sunt crescuti la lumina artificiala, pentru a le deruta ciclul normal al vetii de mancare/odihna. Astfel, ei mananca mult mai mult decat ar trebui. Si pentru ca asta nu este de ajuns, sunt hraniti in mancarea lor cu multe substante cum ar fi: boabe concentrate, hormoni de crestere, steroizi, antibiotice si alte medicamente. Nu consuma iarba si buruieni. Ci doar mancare concentrata ce are rolul de ai face sa creasca cat mai repede intr-un timp cat mai scurt. Pentru ca sunt practic inghesuiti unul langa celalalt, nu au loc sa faca miscare iar excrementele lor nu sunt curatate cum ar trebui. Amoniacul degajat din resturile fecale pluteste in aer si devine un asternut periculos ce le arde la propriu pielea de pe picioare/gheare. Pentru a rezista infectiilor si bolilor si pentru a ajunge la termen ( timp/greutate) ei primesc medicamente si antibiotice in mancare. Acele medicamente si antibiotice evident, ajung si in farfuria ta si inevitabil in corpul tau. De cele mai multe ori, cresterea in greutate este atat de rapida, incat ei nu mai reusesc sa se tina pe picioare si atunci contactul cu fecalele este si mai greu de suportat. Este crud, este prea crud!
Cand ajung la termen ( aproximativ o luna) , puii sunt stransi si pregatiti pentru etapele urmatoare. Despre aceste etape, voi scrie in comun la toate animalele. Practic, este cam acelasi procedeu.


Carnea de porc. Mai intai, scroafa este insamantata artificial. Nu de curand am vazut un documentar socant din USA. Acolo, scroafele sunt insamantate in mod repetat, pana corpul lor nu mai rezista si mor. Toata viata lor, stau pe o suprafata care nu le permite nici macar sa se intoarca. Sper din tot sufletul ca la noi in tara nu s-a ajuns inca la acest stadiu. E bine ca noi nu exportam carne de porc ( cred) , si atunci cererea nu este atat de mare. Puisorii sunt lasati un timp minim alaturi de scroafa pentru lapte, apoi sunt trecuti pe mancare solida, concentrata. La fel ca si la gaini, avem hormoni de crestere, medicamente, steroizi pentru scopul de a scurta timpul de crestere si avea greutatea maxima la sacrificare. Nici porcii nu apuca sa vada lumina zilei, sa manance o buruiana si sa se bucure de o baie in noroi. Ei sunt indopati cu mancare ca apoi sa fie pregatiti pentru rafturile supermarketurilor.


Carnea de vaca. Nici aici situatia nu este prea imbucuratoare. Vacile sunt si ele insamantate artificial. Dupa ce nasc, a doua zi vitelul este luat de langa mama si trecut pe mancare concentrata. Aici mai exista un aspect care ma deprima si ma infurie la culme. Din punctul meu de vedere este o cruzime sa mulgi vaca si sa ii folosesti laptele, care este destinat puiului ei. Pentru ca este mulsa in continuare, lactatia ei nu se opreste. Mie imi pare o lactatie prelungita, ce este contrar legilor naturii. Suntem singura specie de pe Terra care consuma laptele altei specii. Daca eram programati sa consumam lapte tot restul vietii, mamele noastre ar fi trebuit sa ne hraneasca la san si la 30 de ani.. Imagine that!
Dar sa revin la povestea carnii. Cu laptele, intr-o alta postare. Uneori, in functie de sex, masculii sunt trimisi la ferme pentru carne, iar femelele sunt trimise la ferme pentru lapte.
Viteii sunt crescuti si ei cu hrana concentrata, hormoni de crestere si medicamente. Apoi sunt transportati la macelar. Sau in urmatorul sector al fabricii.

Ce se intampla dupa ce sunt omorate animalele? Nu voi scrie procedeul aici. Imi pare mult prea barbar. Un singur lucru il scriu totusi. Fiecare animal are creier, are sentimente. Porcul are mintea unui copil de 3 ani! Eu nu am copil, dar nu imi imaginez cum ar fi sa am un copil de 3 ani si sa il pregatesc de moarte ca apoi sa ma simt fericita, cu un stomac plin.
Asa si animalele, simt ca vor fi sacrificate si le este frica de moarte. Adrenalina lor creste si sentimentele de frica le invadeaza tot corpul. Ati vazut la tara cum face o gaina cand este prinsa sa fie sacrificata? Sau un porc? Ma trec fiorii numai cand ma gandesc. Ei bine, acea stare de panica, frica, teama, vine la pachet in farfuria dvs, alaturi de alte elemente pe care le voi enumera mai tarziu.

In urma cu mii de ani, omul vana un animal care toata viata lui a alergat, a mancat iarba, a respirat aer curat. De aici rezulta ca si bucata de carne din farfuria lui era bogata din punct de vedere nutritional. Ii oferea proteine de inalta calitate, minerale, cateva vitamine.


Astazi insa... ce ne ofera o bucata de friptura? Sa vedem!
Din cauza ca animalul sacrificat a fost crescut in conditii inumane si mizere, hranit cu mancare fada, artificiala, concentrata, carnea nu prea mai are gust si nici culoare. Are insa colesterol mare, grasimi saturate periculoase, paraziti. Dar asta nu este de ajuns. Pentru a mari termenul de valabilitate se adauga grasimi hidrogenate, ce sunt foarte periculoase pentru sanatatea omului. Apoi, pentru a da un gust carnii, se injecteaza in cantitati mari monoglutamat de sodiu ( E 621). Un produs artificial, cancerigen, cu scopul de a da intensifica gustul carnii. Un al saselea gust, cum este el numit.
Sa trecem deci in revista pe scurt ce contine carnea cruda, ce urmeaza sa o prepari:
- hormoni de crestere
- steroizi
- Antibiotice
- alte medicamente
- paraziti si virusi ( E-coli)
- adenalina/frica/disperare - sentimentele animalului sacrificat
- monoglutamat de sodiu
- colesterol
- grasimi saturate
- grasimi hidrogenate.

Este adevarat ca din carne obtinem proteine, minerale si vitamine. Dar ce se intampla cu acestea cand gatim carnea? Ei bine, prin fierbere, procentul de 26% de proteine din 100 gr carne se reduce la 9%, (o parte din proteine isi schimba structura chimica devenind astfel nerecunoscute de catre organismul uman , adica toxine, alte proteine sunt distruse in totalitate de procesul termic). Mineralele sunt hidrosolubile ( adica se dizolva in apa pe care o aruncam, sau in aburul emanat) si le pierdem astfel, iar vitaminele sunt complet distruse la o temperatura de 100 grade in primele minute de fierbere. Fibre = 0. Enzime = 0. Wow... ce afacere am facut! Cate trebuie sa platim pentru cateva proteine amarate.
Stiati ca laptele mamei contine doar 5% proteine? In primul an de viata cat isi hraneste copilul, acesta are cea mai mare rata de crestere din viata lui, dublandu-si inaltimea si greutatea. Mitul ca avem nevoie de multe proteine este fals, si este sustinut de marea industrie globala a carnii. Este adevarat ca proteina este esentiala omului , caci ajuta la repararea si regenerarea celulelor din corp, dar avem nevoie doar de 60-90 grame zilnic. Proteinele se gasesc din plin si in legume si frunze verzi - de unde procuram si vitamine, fibre, minerale, enzime ca bonus.

Ok. Sa revenim in bucatarie. Am cumparat tavita cu carne de la supermarket si mergem acasa sa o pregatim. Care este mancare preferata a romanului? Ei bine.. carne prajita , cu cartofi prajiti si muraturi, sa taie greata. Carnea, cu cat este mai grasa, cu atat este mai delicioasa. Adaugam condimente si sare si o imbibam bine in ulei. Aceasta combinatie este ca o bomba atomica pentru organismul dvs. Aici ar trebui sa intrerup povestea carnii si sa incep o alta poveste despre combinarea corecta a alimentelor si digestia. Dar nu ma abat de la drum decat foarte putin. Combinatia de proteine ( carne) cu carbohidrati ( cartofi) este una foarte proasta. Digestia este incetinita si data peste cap din cauza amestecului de ingrediente.
Pe scurt: inca din gura, saliva intra in actiune cu bolul alimentar si trimite informatii stomacului sa produca diversi acizi pentru digerarea mancarii. Pentru ca primeste un cumul de alimente, senzorii gustativi sunt confuzi si nu stiu ce informatii sa trimita la stomac. Prin urmare, stomacul nu este pregatit cum trebuie pentru a intampina bolul alimentar cu sucurile gastrice specifice fiecarui aliment. Amidonul isi incepe digestia in gura in mod normal, dar pentru ca este amestecat cu proteina si muraturi ( acide) , enzima ce descompune amidonul este inhibata, si el porneste in stomac nepregatit. Amidonul este un carbohidrat care se descompune in zaharuri.
Intr-un final, dupa terminarea mesei stomacul nostru incepe lupta. Digera mai intai uleiurile, apoi digera proteinele, si apoi transfera totul in intestinul subtire. Din cauza ca amidonul trebuie sa astepte digestia proteinelor, el sta nedigerat si incepe sa fermenteze nervos si forteaza stomacul sa elimine mult mai rapid continutul sau catre intestine.In mod normal, amidonul incepe sa fie descompus in gura, de catre o enzima din saliva, apoi sta in stomac foarte putin de unde trece In intestinul subtire, unde o alta enzima il va descompune in zahar ce va fi convertit in glucoza din sange, energie, si va fi stocata in celule sau ca glicogen in ficat ( combustibilul organismului) Pentru ca este amestecat cu proteine, partial nedigerate de catre stomac, enzima din intestine nu va mai descompune cum trebuie amidonul si se va crea un haos in intestin.
Mai amintesc ca proteinele au nevoie de un mediu acid pentru a fi digerate, pe cand amidonul are nevoie de un mediu mai alcalin. Stomacul nu va stii ce suc sa produca, cat de acid sau alcalin si va fi dat peste cap. In concluzie, nici un aliment nu este digerat in mod corect, lucru care il simtim prin balonare, stare de greata, arsuri la stomac, dureri de cap, indigestie, gaze, constipatie, diaree. Va suna cunoscut?
Stiati ca doar carnea de vita sta in intestin o saptamana intreaga pana este eliminata? Ca in acest timp, celelalte alimente creeaza un mediu toxic, carnea intra in putrefactie, iar toxinele intra prin peretele intestinal in sange si va pune in pericol sanatatea si chiar viata?

Nu mai zic de produsele derivate din carne cum ar fi mezelurile - salam, parizer, crenvursti, hamburgeri, carnati, carne tocata. Acolo sunt puse toate resturile care nu pot fi comercializate ca atare de la animale : parti din intestine, organe, grasimi, piele, oase, gheare. Se mai adauga cateva E-uri,amidon, zaharuri, o reclama cu multe zambete si voila! Puneti sandvis la copil la scoala! Industria carnii profita de fiecare celula animala ce o poate folosi pentru a scoate din buzunarul dvs cati mai multi bani. Am zis!

Atunci cand mancam mancare gatita la masa, nivelul nostru de leucocite (globule) albe in sange este de 7000/mm3. In primele 10 min nivelul creste la 10000 leucocite si in 30 de minute, numarul ajunge la 30.000, lucru care se numeste leucocitoza digestiva. Acelasi lucru se intampla cu leucocitele in sange cand avem o infectie grava sau o boala. Copul nostru vede mancarea gatita ca un pericol iminent, toxina, si incearca sa se apere prin mijloace proprii. In timp, el va pierde lupta. Daca insa aveam grija ce mancam si adaugam cel putin 50% cruditati, nivelul de leucocite va fi mai mic. Daca mancam 100% crud, nivelul va fi neschimbat. Si efectele vor fi miraculoase.
Grasimile periculoase din carne vor creste nivelul colesterolului rau ( LDL) si va forma ateroame pe artere sanguine - un perete de grasime -, ducand la un blocaj prin micsorarea spatiului de trecere a sangelui prin vena ( accident vascular), sau in timp se va deplasa catre inima si va opri functionarea acesteia definitiv. Consumul mare de carne duce si catre obezitate. Iar de aici rezulta o intreaga gama de boli.

Suntem ceea ce mancam, si nu este de mirare ca toate bolile pornesc din farfuria cu mancare ce o avem in fata. Boli ca diabetul, obezitate, boli cardio-vasculare, infarctul miocardic, toate pot fi prevenite si chiar tratate cu ajutorul alimentelor.

In concluzie, drumul carnii, este un drum brutal prin felul cum sunt tratate animalele, periculos si toxic prin felul cum este procesata carnea si produsele de origine animala, si complet nesanatos prin felul cum functioneaza in organismul nostru.
Va invit sa va ganditi de doua ori inainte de a cumpara carne din supermarket, inainte de a da copilului dvs carne si al forta sa manance tot din farfurie. Dvs ii creati obiceiurile alimentare ce le va avea in viitor. Dvs ii oferiti sansa la o viata sanatoasa si lunga printr-o alimentatie corecta si echilibrata!
Este dreptul omului sa traiasca sanatos, pana la ultima rasuflare.
Eu ma retrag acum sa mananc un mar. Sanatate si verdeata!

Prejudiciile fierberii alimentelor

Citat din "Hrana vie - o speranta pentru fiecare" de Ernst Gunter

De curand a venit cineva la mine sa-mi spuna, cu un aer triumfator, ca, uite, o adepta a alimentatiei naturiste, ce avea 40 de ani, a murit de cancer. Dar s-a aflat ca nu era vorba de o "naturista" ci de o "vegetariana". Intre cele doua notiuni este o mare deosebire. Vegetarienii renunta intr-adevar, la folosirea carnii, dar fierb cele mai multe mancaruri. Chiar daca fierberea se face cu grija, de exemplu in abur, nu este nici o deosebire intre acest sistem de fierbere si celalalt. In ambele cazuri sunt distruse substantele cele mai de seama, enzimele.
Pe langa enzime, prin fierbere sunt distruse, in mare masura si vitaminele. Una din cele mai importante dintre ele, vitamina C, a carei sarcina principala este curatirea sangelui, se pierde total prin fierberea alimentelor maruntite si la fierberea laptelui; in alte alimente este distrusa doar partial in timpul prepararii mancarurilor. Toate sarurile minerale se elimina prin apa de fierbere si prin aburi, astfel ca legumele si zarzavaturile nu mai contin nimic hranitor in ele. Proteinele isi pierd 2/3 din valoarea lor nutritiva prin fierbere, parte prin coagulare, parte prin distrugere. Totodata, substantele proteice astfel modificate produc mai multe reziduuri si acizi in urma metabolismului.
Lipsa de enzime are ca urmare faptul ca mai mult de 3/4 din sarurile minerale importante din celulele corpului nu pot fi valorificate de organism, depozitandu-se ca reziduuri. Cu astfel de pierderi enorme, cei mai multi oameni sunt subalimentati, chiar avand stomacul plin. Asa ca, oricati bani cheltuiti pentru hrana, pe mesele dumneavoastra se gasesc numai alimente cu valoare nutritiva redusa. Prin fierbere, sunt degradate chiar si amindonul si fructoza, care isi schimba total compozitia chimica. In acest fel ele devin o reala primejdie pentru oameni, predispunandu-o la obezitate, modificari chimice inexistente in alimentele care nu se fierb. Fructele crude sunt suportate chiar si de diabetici, dar nu si cele fierte: iata o dovada certa ca schimbarea suferita de zahar si amidon prin fierbere este categoric daunatoare. Fructele nu trebuie fierte sau sterilizate sub nici o forma. Conservarea se rezolva doar prin congelarea lor.
Cele mai mari prejudicii le sufera insa grasimile si uleiurile si nu numai la fierbere, ci chiar in timpul procesului de fabricatie, de exemplu, la obtinerea uleiului prin presare la cald. Grasimile animale si vegetale solidificate si uleiul incalzit oblitereaza arterele si provoaca hipertensiunea arteriala, pe cand uleiurile obtinute prin presare la rece le curata de depuneri.
Aroma si gustul picant al fiecarui aliment sunt foarte prejudiciate prin fierbere, de aceea este neaparat nevoie de un suport artificial, intre care sarea de bucatarie si zaharul, ambele foarte otravitoare (daunatoare) sunt cele mai folosite. Intr-adevar, un ajutor deplorabil pentru un mare fiasco!
S-a observat ca din mancarurile gatite se mananca de trei-patru ori mai mult, cantitativ, decat din cele crude, pentru ca volumul alimentelor scade mult prin fierbere; si astfel, depunerile si cresterea in greutate cu greu mai pot fi evitate. In plus, cheltuielile adiacente generate de alimentatia fiarta sunt mult mai ridicate decat costul cruditatilor. Notele medicilor depasesc de multe ori, chiar impatrit, banii dati pe mancare; o asigurare de boala care, de fapt, ar fi putut fi evitata, devine, imperios necesara; la toate aceste cheltuieli se mai adauga intreruperea temporara a lucrului (concediile de boala) si curele de tratament in statiuni balneoclimaterice. Dar, mai grave decat toate celelalte, si care nu pot fi evaluate in cifre, sunt durerile si chinurile bolnavului, abstractie facand de suferintele psihice si neajunsurile financiare care se instaleaza in unele familii.
Iata cat de multe sacrifica omul doar pentru o neinsemnata placere culinara!
De altfel, gustul ar putea fi usor reeducat, pentru ca se stie ca el este o obisnuinta. Apropo de satisfactiile gustative, imi place mai mult alimentatia mea de astazi decat mi-a placut cea din trecut!
Imi amintesc bine de trecerea mea de la vechile obiceiuri culinare la alimentatia naturista. Sardelele in ulei, la cutie, erau la acea data hrana mea preferata. Cand am inceput sa schimb regimul, mi-am propus ca pe viitor sa-mi cumpar numai cate o cutie, numai sambata, si niciodata sa nu cumpar doua deodata, ca sa le am pentru doua sambete: daca ai in casa tocmai acel "ceva bun", la care trebuie sa renunti, cu greu vei reusi, totdeauna ispita iti va da ghes "macar sa gusti"! Dupa un timp mi-am cumparat o cutie la doua saptamani si apoi tot mai rar. Dupa aproximativ o jumatate de an, nu am mai simtit nevoia de sardele. Am gasit in schimb multe alte alimente delicioase.

ENZIMELE

Citat din "Hrana vie - o speranta pentru fiecare" de Ernst Gunter

Cand, acum 50 de ani, s-a descoperit ponderea vitaminelor in viata noastra, stiinta a facut un mare tam tam asupra importantei lor. Au fost cunoscute astfel bolile ce pot surveni ca urmare a distrugerii vitaminelor in alimentele fierte si rafinate. De ce o asemena propaganda? Pentru ca era posibil ca vitaminele sa fie preparate industrial si sa se poata face astfel afaceri!
In anul 1940, dr Edward Howell a facut, in acelasi domeniu, o descoperire si mai mare, cercetand substantele vitale propriu-zise si anume ENZIMELE, a dovedit ca ele sunt purtatorii vietii din orice organism viu, fiind deci si materia vie din alimentele noastre, atata timp cat nu sunt distruse de fierbere.
Este uimitor cum stiinta nu a pretuit corespunzator aceasta descoperire extraordinara si cum de nu s-a facut nici un fel de "publicitate" in favoarea enzimelor, cum s-a facut pentru vitamine. De ce? Explicatia este simpla: enzimele sunt purtatorii de viata ce sunt gasiti numai in hrana nefiarta! Ele nu pot fi fabricate, si ca urmare, nu pot constitui o "afacere". Daca bolnavii, prin alimentatia cu cruditati pot fi vindecati fara sa mai dea bani pe medicamente, consultatii, etc ( de mancat, omul oricum trebuie sa manance), cine ar fi interesat sa popularizeze o atare realitate? In orice caz, nu ar face-o industria chimica, farmaceutica sau alimentara! Si medicii? cei mai multi din ei nu stiu nimic despre imensa valoare de vindecare a cruditatilor. In ciuda tuturor cunostintelor si experientelor stiintifice, marea masa a populatiei a fost lasata, pana acum, intr-o totala ignoranta!
Ceea ce s-a dovedit neinteresant pentru stiinta si industrie, este insa foarte important pentru noi, care vrem sa fim si sa ramanem sanatosi. Atat succesele in tratarea bolilor incurabile, cat si cele obtinute in tratarea altor boli, dar care nu au fost realizate prin metode chimice, sunt trecute sub tacere.

ENZIMELE. Ce sunt ele de fapt si in ce constau functiile lor?
Este vorba de niste fermenti specifici; ei contin scanteia vietii si intretin viata vegetativa ( de relatie) in celulele plantelor si animalelor. Exista nenumarate tipuri de enzime; nu numai ca ele sunt caracteristice oricarei specii de plante si animale ci imprima, totodata, oricarei fiinte, particularitatea ei specifica, cladesc organele acesteia si le mentin intr-o permanenta activitate. Nu exista nici o diviziune celulara, nici o crestere sau perpetuare fara prezenta enzimelor. Acestea sunt administratorii si executorii pe care natura i-a pus in orice creatie vie. Ele dirijeaza procesele chimice in fiecare organ al omului, al animalelor si plantelor, ca si cum ar putea gandi.
Ceea ce ele realizeaza in interiorul organismului nostru constituie cea mai mare minune a lumii vii. In corpul uman exista doua tipuri de enzime. Dintr-o categorie fac parte asa-numitii fermenti (enzime endogene). Ei sunt secretati de glandele digestive si reglementeaza digestia. Celelalte, enzimele propriu-zise, exogene, sunt cele care ne intereseaza. Acestea produc in organism actiunile sus-amintite si. indeosebi, realizeaza metabolismul celular. De aici ne putem da seama de enorma insemnatate a enzimelor pentru sanatatea noastra. Sunt infinit mai importante decat vitaminele, care exercita mai curand functia de substante ajutatoare ale enzimelor si de "curieri" ai acestora.
Spre deosebire de fermentii digestivi, pe care organismul si-i poate fabrica singur, corpul nostru nu poate produce enzimele eterogene. Dupa cum arata si prefixul "EX", ele trebuie procurate din afara, printr-o anume alimentatie, ca si vitaminele. Toate puterile si frumusetile pe care enzimele le-au depus intr-o planta tanara, gata sa incolteasca, intr-o leguma sau intr-un fruct, ne sunt acum oferite noua - ele fiind constituenti indisolubili ai componentelor alimentatiei de cruditati - si vor intra intr-un alt ciclu de activitati, cel parcurs de celulele propriului nostru corp. Aceasta randuiala inteleapta constituie o lege a naturii. PAtrunderea enzimelor in celuluele noastre si mai apoi legatura ce se formeaza intre ele poate fi comparata cu e exogamie - intrarea intr-o familie prin casatorie. Ele ajung apoi stapane in "casa" si asigura existenta si inmultirea celulelor. Acesti operatorii vii, am putea spune spiridusi inteligenti, actioneaza ca niste adevarati mecanici, controland toate functiile corpului. In glande, de exemplu, conduc cu indemanare producerea de hormoni, in ficat functioneaza ca niste chimisti inteligenti, in rinichi si glandele pielii enzimele se ingrijesc ca sangele sa fie purificat de toxine. Iar exemple de aceeasi natura pot fi gasite la infinit.
Cu cat alimentatia noastra contine cat mai multe enzime "proaspete", cu atat mai multe sunt izvoarele de viata ce se revarsa in corp si din care se pot forma tot mai multe celule tinere. Ceea ce inseamna un surplus de energie si mai multa rezistenta, o crestere a imunitatii impotriva bolilor, inseamna frumusete, o mai buna functionarea glandelor, si ca urmare, o mai buna reglare a greutatii corporale, curatirea sangelui si a tesuturilor de tot felul de subnstante reziduale, etc. Si totul contribuie la vindecarea artritei( una din bolile ce produc cele mai mare depozitari de saruri), calculilor biliare, arterosclerozei, bolilor de inima, a cancerului si a o serie intreaga de alte afectiuni.

Daca enzimele pot sa vindece si sa curete ( sa elimine toxinele), cu atat mai usor pot sa ne fereasca de toate aceste suferinte, mai ales la o varsta mai inaintata care, de regula, este insotita de tot felul de neputinte, mai mare sau mai mici.
Alimentatia vie (cruditatile), constituie si cel mai bun tratament de infrumusetare. Se accelereaza reinnoirea celulelor, pielea redevine elastica, iar formarea ridurilor se opreste. Apoi se reglementeaza activitatea glandulara inlaturandu-se pericolul obezitatii sau slabiciunii. Cele mai mici si superficiale vase de sange ale corpului sunt curatate de depozite fiind mai bine irigate. De aici, infatisarea proaspata, tinereasca. In acelasi fel cruditatile vindeca hipertensiunea, anghina pectorala si impiedica infarctul miocardic. Cel care foloseste regimul natural de cruditati traieste o intinerire treptatam ce poate fi echivalata cu o micsorare a varstei biologice cu pana la 20 de ani de viata, chiar si in ceea ce priveste activitatea sexuala.
In descrierea noastra am prezentat functia enzimelor ca pe o adevarata minune. Am mai aratat ca aprovizionarea celulelor corpului cu enzime exogene, din alimente, constituie o lege a naturii. Asa ca lasam pe seama cititorului sa decida daca distrugerea acestor enzime prin fierbere, pasteurizare sau prin alte procedee intalnite in industria alimentara nu reprezinta o ignorare a legilor naturii, nerespectarea lor.
Pierderea cea mai importanta, ca urmare a lipsei enzimelor din hrana, o constituie deprecierea sarurilor minerale, printre care fosforul, calciul, potasiul, fierul si altele; astfel pe de o parte este favorizata aparitia oricaror maladii, iar pe de alta parte se instaleaza tot felul de boli perfide, ascunse. Chimistii sustin ca prin fierbere nu se distrug sarurile nutritive. Ei au dreptate, dar ceea ce se pierde sunt enzimele legate organic de saruri. Fara enzimele corespunzatoare, sarurile nu pot fi transformate si asimilate astfel incat sa fie utile, ele ramanand in cea mai mare parte fara valoare, depozitandu-se ca reiztuuri. Sarurile minerale organice, nutritive se transforma in saruri minerale anorganice.
Paralel cu lipsa de saruri minerale, evolueaza si intoxicarea sangelui si a organelor cu reziduuri, ceea ce genereaza, ca urmare, o alta serie de boli.

Care este tipul de alimentatie specifica omului?

Citat din "Hrana vie - o speranta pentru fiecare" de Ernst Gunter.

Deoarece a fost un timp in care oamenii s-au hranit mai mult cu carne de vanat, fiarta sau fripta, se putea trage concluzia ca noi am fost creati pentru alimentatia cu carne si pregatirea ei la foc este normala. Astfel de concluzii sunt insa putin intemeiate si de aceea, derutante.
De ce animalele salbatice, care traiesc in libertate, in general nu se imblonavesc, in timp ce printre popoarele civilizate de astazi cu greu se mai poate afla un om sanatos?
Pentru a obtine raspunsul corect la intrebarea noastra, ne putem ajuta facand o serie de comparatii cu ceea ce se intampla in lumea animala. Ce categorie de animale e mai apropiata de om in ceea ce priveste anatomia si fiziologia aparatului digestiv? E vorba oare de categoria animalelor de prada, a ierbivorelor, a omnivorelor ( de ex porcul) sau a acelora ce se hranesc mai ales cu fructe (maimutele)? Gorila de exemplu, nu mananca nici un pic de carne. Maimuta antropoida este singurul animal al carui aparat digestiv este alcatuit si functioneaza intocmai ca cel al omului. Intestinul carnivorelor este de cinci ori mai mic decat cel uman, iar maselele lor sunt zimtate, pe cand ale omului sunt tocite, saliva lor este acida pe cand a omului este alcalina, in interior intestinul lor este neted, pe cand al omului este cutat, limba lor este aspra la pipait, pe cand a omului este neteda, chiar si acidul gastric este mult mai " acid" mai puternic, la animalele de prada.
Organele digestive ale omnivorelor se aseamana mai mult cu cele ale animalelor de prada decat cu cele ale oamenilor; ceea ce inseamna ca un carnivor poate sa mistuie mai usor plante si fructe comparativ cu un mancator de vegetale si de fructe (vaca, maimuta, omul) atunci cand e pus in situatia sa digere carnea. Deoarece acidul clorhidric al omului este prea slab pentru digestia carnii, iar intestinul sau este ondulat si de cinci ori mai lung decat al animalelor carnivore, carnea ramane prea mult timp in interiorul acestuia, ceea ce produce putrefactia si mirosul urat. Substantele de putrefactie trec prin peretele intestinului, in sange, si genereaza diverse boli.
Sustinatorii teoriei evolutioniste si-ar sparge capul cugetand pentru ce aparatul nostru digestiv nu s-a adaptat treptat la alimentatia pe baza de carne sau macar de ce nu a ajuns sa fie asemanator cu cel al omnivorelor(porcul). Teoria lor va ramane mereu sub semnul intrebarii. Toate acestea nu dovedesc oare ca omul s-a hranit gresit, de aceea este gata sa se imbolnaveasca de orice fel de boala posibila?

Animalele ierbivore nu au gheare pentru a prinde si a sfasia vanatul. Omul si maimuta sunt sigurele animale dotate cu maini, cu care sa se poata catara pentru a-si lua fructele din pom, o dovada ca pentru hranirea lor este nevoie in primul rand de fructe. Civilizatia a produs schimbari fundamentale in modul de viata al oamenilor, dar aspectul tubului lor digestiv a ramas acelasi. Si astazi el este la fel cu cel al maimutelor antropoide; in consecinta si alimentatia omului ar trebui alcatuita, in primul rand din fructe. Intre acestea ar trebui socotite si nucile si semintele. Maimuta se hraneste si cu boabe de plante si cu frunze netede, ceea ce ar corespunde cu salata noastra. Daca gaseste radacini sau bulbi comestibili nu le trece cu vederea, si bineinteles, le mananca asa cum i le-a dat natura. Nu stie nimic despre fiert, sare de bucatarie, zahar rafinat, despre otravurile conservante!
Referindu-ne la noi, putem spune deci ca vom fi cu atat mai sanatosi cu cat alimentele noastre vor fi putin preparate, mai naturale.
In urma aceste constatari, nu suntem indemnati sa ne amintim una din primele invataturi despre "nutritie" pe care Creatorul a dat-o primei perechi de oameni si care este scrisa pe prima fila a Bibliei?
Sta scris: "Iata v-am dat orice iarba care face samantam orice pomi fructiferi care fac poame bune pentru hrana voastra" Iar spusele acestea au valoare de lege a naturii, deoarece pentru o atare hrana am fost noi creati.

HRANA VIE - Ernst Gunter

HRANA VIE - O speranta pentru fiecare.



Saptamana trecuta am mers in vizita la mama mea. Avea pe masa cateva carti despre nutritie. Nu am idee cum au ajuns acolo. Ea nu le citea. Sa fie pura intamplare sau nu?
Am luat cartile sa vad despre ce vorbesc si fata mi s-a luminat instant. Una dintre ele se numea "Hrana vie". Mama o are de cativa ani buni, cartea fiind publicata de editura Venus, in 1998. Cum de nu am citit cartea aceasta pana acum? Nu mi-a venit sa cred. O cumparase ca avea pe coperta verso doua mere. Buna treaba! :)
Am luat cartea la mine si intr-o zi, pe la ora 17 m-am apucat sa o citesc. Si drept va spun, nu am lasat-o jos din mana pana nu am terminat-o. M-a captivat din primele randuri.
Mi-a placut ca este foarte bine structurata si este usor de citit si de inteles. Subiectele sunt tratate pe capitole. In plus sunt si cateva retete interesante pentru o viata sanatoasa.
In cursul a catorva postari, vreau sa redau cateva capitole care le consider foarte importante: despre hrana vie, despre enzime, zahar, sarea de bucatarie, etc. Merita sa cautati aceasta carte, sa o cumparati, sa o cititi si mai ales sa ii urmati sfaturile. Nu trebuie sa lipseasca din biblioteca dvoastra.

HRANA VIE
Oare de ce atat de multi oameni sufera si sunt bolnavi in tinp ce animalele, fie in libertate, fie cele din gradinile zoologice, a caror hrana nu este constituita din alimente nici fierte, nici modificate printr-un anume proces de fabricare, raman, ca sa spunem asa, cu totul ferite de orice boala?
Tot ceea ce este in legatura cu alimentatia bazata doar pe cruditati este luat in deradere de multi oameni de stiinta si medici si chiar infierat. Si atunci, nu este de mirare ca multi din ei cad victime acelorasi boli de nutritie, cum ar fi infarctul miocardic, cancerul si altele, fiind secerati de aceleasi maladii ca si pacientii lor, fie ca este vorba de inalti legiuitori - care ar fi primii indreptatiti sa ia masuri pentru o reforma alimentara -, fie de cel din urma cetatean. Lacomia de bani si dividente sporite are adesea o mai mare pondere decat interesul pentru sanatatea oamenilor, a individului si chiar a lor proprie. Aproape toti, de la cel mai mare la cel mai mic, sunt condamnati sa se zbata intr-o suferinta continua. S-a creat convingerea ca bolile sunt un dat al sortii. In realitate s-ar putea preveni multe maladii si neajunsuri. Se remarca insa cu usurinta ca nu toate suferintele sunt provocate de o alimentatie necorespunzatoare, deoarece legile firesti ale naturii pot fi incalcate si in alt fel. Dar chiar in aceste cazuri unde este vorba, se pare, de cauze psihice, lipsa de cruditati are si ea partea ei de vina, ce favorizeaza aparitia unei anume boli.
Nu trebuie insa sa uitam ca nimeni nu este, din nastere, vegetarian, iar regimul de cruditati trebuie sa aiba o marja de timp pana cand puterea lui de curatire sa poata actiona. Mai buna decat terapia este profilaxia bolilor prin hrana vie. Automat aceasta aduce cu ea un fel de viata rationala in care soarele, aerul, apa, respiratia corecta, miscarea corporala si dieta, de tipul celei cu cruditati, au un rol de seama. Chiar si un regim de cruditati partial poate genera o destul de mare putere de rezistenta fata de boli. Trebuie insa indepartate, pe cat posibil, urmatoarele preparate gatite: paine alba si intermediara, prajiturile, folosirea zilnica a carnii ( cel mult o data sau de doua ori pe saptamana), ouale fierte, laptele fiert sau pasteurizat, alimentele grase sau preparate in grasime, zaharul rafinat, slanina, ciocolata, excesul de sare.


ALIMENTELE FIERTE - produc, prin metabolizare, o mare cantitate de deseuri si acizi care ajung in sange, urmand ca apoi sa fie eliminate. Intrucat organele de excretie nu sunt capabile sa faca fata unui debit atat de mare de substante reziduale, ele se depun in mare parte in corp, pricinuind multiple suferinte. Unii acizi, care se acumuleaza in incheieturi si in muschi se cristalizeaza, consecinta fiind aparitia reumatismului si artritei. Alte substante nefolositoare se depun in alte regiuni si dau nastere la ateroscleroza, hipertensiune arteriala, boli de inima, calculi biliari, boli de piele si nenumarate alte afectiuni. Cauza principala nu este frigul. umezeala sau curentul, care provoaca senzatia de oboseala si greutate in miscari, ci lipsa de enzime ca urmare a unei alimentatii deficitare.
Cauza tuturor bolilor infectioase este aceiasi: "sedimentele inutile" formate din cauza unei alimentatii gresite. Se arunca vina pe un germen, pe un agent patogen, sau pe un asa-numit virus. In realitate cauza este tot sedimentarea, fara de care virusul nu poate face nici un pas in organism. Un corp curatat de tot ceea ce nu-i este folositor, prin intermediul cruditatilor, nu se imbolnaveste. Deci merita de mii de ori macar sa incercam schimbarea regimului. Gripa constituie "o solutie de nevoie" la care face apel natura pentru a curati din cand in cand corpul, pentru ca boala prin insasi natura ei obliga la nemancare; este de-a dreptul absurd sa incerci intr-o atare situatie sa infrangi temperatura pe cale artificiala.
Multi oameni sunt atat de "plini de sedimente" incat deseori bolile ce le ameninta direct viata, sau un infarct miocardic le pun capat vietii in floarea tineretii. Nu rareori este vorba de oameni ce nu au fost niciodata bolnavi. Sanatatea lor aparenta a facut ca situatia lor sa fie cu mult mai grava, pentru ca, de-a lungul anilor, sedimentele s-au tot depozitat, ceea ce pana la urma a dus la deteriorarea totala a organismului. Nu e mai putin adevarat ca si lipsa sarurilor minerale - prin fierberea alimentelor - are o parte de vina, alaturi de formarea sedimentelor nocive, in aparitia altor boli. De cele mai multe ori medicamentele, razele, injectiile de-a dreptul otravitoare, alte tratamente si chiar si transplanturile de inima, sunt de prea putin folos, daca nu vrem sa recunoastem adevarata cauza a bolii. O inima straina transplantata intr-un corp bolnav, plin de sedimente, va ceda in curand. In orice boala, intreg corpul sufera. Iata deci de ce este o mare greseala sa tratam numai simptomele: ele pot fi comparate cu niste supape; cand una din ele va fi inchisa se vor deschide automat altele, pentru ca "murdaria" trebuie cat de cat eliminata.

Jurnal Culinar - 8.nov.

"Orez" cu sos de rosii si crackersi de in

Astazi dupa ce am facut ochisori, am baut un pahar mare cu apa. Apoi mi-am pregatit un smoothie de luat la sala ( frunze de ridichi+2 banane+ faina proteica de canepa). Apoi a urmat nelipsita spirulina cu chlorella si sucul de la jumatate de lamaie.. Tot la blender mi-am pregatit o bautura delicioasa din cacao, miere, gurana si maca. Cat timp m-am aranjat am baut si licoarea minunata. Am devenit mintenas frumoasa si energizata! :))
La intoarcere de la sala am mancat crackersi de in. Pana mi-am calmat senzatia de foame.
Si pe la amiaza mi-am preparat ceea ce se vede in poza. Avem asa:
- "Orez" din telina ( telina data la robot plus un pic de praz, suc de lamaie si un pic de sare)
- crackersi de in cu legume
- "Salsa" sos ( 3 rosii + telina apio+brocoli+praz+lamaie+piper+sare) - totul blenduit
- buchetele brocoli
- felii de praz. ( prazul a fost invitatul special)

Totul a fost creat pe loc, in functie de ingredientele existente in casa! A fost delicios!

* orezul nu se poate manca crud (raw), asa ca folosim legume albe, care prin maruntire arata ca orezul.
Se poate folosi: conopida, pastarnac, telina. Evident ca nu are gust ca orezul gatit, dar este foarte bun si il recomand. Puteti incerca si reteta de aici .

ps. voi incerca sa postez descoperirile mele culinare pe blog, in limita timpului disponibil. Poate va fac pofta si incercati si voi! Asta mi-ar fi cea mai frumoasa rasplata!

Viroza mea

Din ciclul: minunile vietii raw!

Acum ceva vreme in urma, mai exact in 23 septembrie, am plecat in Vrancea, la inmormantarea bunicii mele. Casa in care a locuit aproape toata viata ei e intr-o stare destul de jalnica, dat fiind ca nimeni nu s-a mai ocupat de ea timp de cel putin 10 ani. Are totusi cateva sobe pentru caldura si multi purici :) rezitenti se pare si la temperaturi mai scazute!
Vremea a fost insorita, dar cu temperaturi destul de mici. Desi mi-am luat destule haine la mine, mi-a fost frig mai tot timpul. Mai ales noaptea...
A venit ceva lume la inmormantare, cativa dintre oameni raciti.. Dar nu am dat importanta ca deh, sunt raw si sistemul meu imunitar combate toti virusii si microbii. Aham.. right!
M-am intors acasa sambata, 26 sept. Toate bune si frumoase. Duminica insa a inceput sa ma doara in gat. Se intampla pe la pranz. Pe la 8 seara situatia nu era deloc roz. Ma durea cumplit in gat, amigdalele erau umflate si pline cu puroi. Mi-am zis ca pana aici mi-a fost. Pe facebook deja erau cativa prieteni care se plangeau de raceala, gripa si tot felul de viroze! Na.. ca am capatat si eu o viroza!
Inainte insa sa continui, vreau sa relatez ce s-a intamplat in 2009, prin luna februarie. In general, in fiecare iarna am racit. Dar nu ceva grav. Putina durere in gat, un pic de febra si apoi mucozitati si tuse. Dar trecea destul de repede. Mereu am fost sensibila in aceasta zona si de aici pornea gripa cu tot alaiul.
In feb 2009 totul a inceput cu o durere in gat. Am zis ca va trece si mi-am luat niste medicamente tipice pentru raceala si gripa. Dar nu a fost sa fie asa. Am facut febra peste 38, uneori chiar 39 si dupa 2 zile de stat in pat am mers la urgenta unde mi-au injectat o substanta pentru ca scadea febra, m-au mustruluit si apoi mi-au prescris o reteta si m-au expediat inapoi acasa. In aceasta perioada, am avut cele mai crunte dureri la amigdale. Durerea era aproape insuportabila. Am inceput sa tusesc, sa ragusesc si chiar sa imi pierd vocea pentru o zi. Nu puteam sa dorm din cauza durerilor, eram foarte ametita si nu eram in stare sa ma dau jos din pat. Aveam o groaza de puroi in gat. Mi-a luat vreo 12 zile sa imi castig vocea inapoi. Am zacut la pat 2 saptamani. Apoi mi-a mai luat cel putin inca doua saptamani sa scap de tuse. In concluzie, a fost cea mai rea gripa din viata mea!
Sa revenim la viroza din septembrie. Simtomele de durere in gat cu puroi si tot tacamul, erau identice cu cele din feb 2009. Mi-am zis ca am imbulinat-o rau de tot!
Cand am vazut ca nu mai pot inghiti fara sa ma stramb de durere m-am dus in bucatarie si am stors o lamaie, cu 2 linguri mari de miere si vreo 18 picaturi de propolis. Am facut o limonada si am inceput sa o beau cu inghitituri mici. In paralel am luat si o lingurita de extract de valeriana ( pentru dureri puternice). Pe la 10 seara durerea s-a mai domolit. M-am pus in pat pe la ora 11 dar nu inainte sa mai imi prepar o licoare. Bine am facut caci in timpul noptii m-am mai trezit cu gatul foarte uscat si am luat inghitituri mici.
Tot inainte sa ma pun in pat am luat termometru. Aveam 37, 6 temperatura. Aveam frisoane. M-am bucurat enorm! Mi-am dat seama ca al meu corp incepe sa lucreze, sa elimine virusul ridicand temperatura. In trecut as fi dat repede buzna la raftul cu medicamente sa iau pastile care scad febra. Acum insa am invatat ca prin ridicarea temperaturii, corpul lupta contra virusilor. Eu doar trebuie sa il las linistit sa lupte, si sa il ajut cu lichide. Nu e de mirare atunci cand suntem raciti ca nu avem pofta de mancare, si vrem doar sa dormim. De fapt corpul ne spune sa il lasam in pace ca el sa isi canalizeze toata energia contra racelii.
In timpul noptii mi-a fost fooarte cald. Am transpirat enorm. Desi nu ma asteptam sa dorm foarte bine, exceptand doua reprize cand m-am trezit cu gatul uscat, am dormit ca un bebe.
A doua zi... MINUNE!!! Durerea de gat a disparut ca prin minune, nu mai aveam puroi in gat si temperatura corpului meu era normala. M-am simtit atat de bine incat am mers la sala sa fac miscare! Nu mi-a venit sa cred ca toate acestea mi s-au intamplat. Corpul meu functioneaza minunat! Si asta este meritul hranei vii. Sunt pe deplin convinsa de acest lucru.
In concluzie, am avut si eu viroza respiratorie! Si a durat... 12 ore! Stiti cum denumesc pe scurt toata aceasta actiune? DETOX!

Angela Gossow

Dragul meu drag mi-a trimis un interviu cu o solista a unei trupe de metal rock. Ma gandeam eu ca e ceva special si merita citit! Redau aici o parte din interviu. Precizez ca exact asa simt si eu legat de uciderea animalelor, de o viata sanatoasa si longeviva! Ce mai, parca mi-a cules cuvintele din suflet!
Tot interviul aici: http://www.promusicprod.ro/maximumrock/pages/interviuri/Angela_Gossow_Arch_Enemy_-_un_model_pentru_tanara_generatie.php

Pentru un stil de viata sanatos...

De ce ai ales sa fii vegetariana?
Mananc numai mancare cruda, legume si fructe crude. Sunt vegan. De exemplu vara cand merg in padure culeg mure, zmeura sau frunze si le mananc asa cum sunt. E un stil foarte sanatos de viata pentru ca nu le gatesc, nu le fierb, astfel nu distrug nici una din vitaminele sau mineralele pe care le contin. Ma mentin mereu in forma fizica foarte buna, n-am pus niciodata vreun kilogram in plus, de cand ma stiu, asta datorita dietei extrem de sanatoase, plus ca traind astfel nu fac rau nici unei fiinte vii, cu exceptia plantelor, dar plantele nu au sentimente, asa ca... ha,ha... Si nu au nici memorie, in timp ce animalele au, lucru demonstrat de altfel... Ma opun cu tarie oricarei forme de violenta si omor, iar aici nu exclud animalele de pe lista. Consider animalele ca fiind egalele oamenilor, pentru ca omul pana la urma este tot un animal de fapt, suntem animale, stii ce spun. Daca analizezi evolutia noastra, suntem homo-sapiens, un animal si nu inteleg de am stabilit ca regula ca avem dreptul sa incarceram, sa inmultim, sa reproducem la nivel de masa si sa masacram animalele intr-un fel in care nici un alt animal nu ar face-o! Noi nu mergem sa omoram un singur animal din care sa ne hranim o saptamana, ci supraconsumam in cantitati asa de mari incat foarte multi se imbolnavesc din cauza acestui consum de carne, stii tu… Apar o sumedenie de boli de inima, infarcturi, cancer la stomac, tot felul de tipuri de cancer care se datoreaza supraconsumului de carne, unde mai punem ca indopam acele animale cu tot felul de hormoni si medicamente pentru ca altfel nu ar supravietui in mediul in care le tinem. Carnea pe care o consumam este plina de atatea antibiotice incat creeaza numeroase disfunctionalitati hormonale si evident efectele secundare ale acestora, gen impotenta… Deci, da, cred ca industria de carne este cea mai dezgustatoare, nesanatoasa pentru om si pentru mediu iar eu nu vreau sa o sustin catusi de putin. Trebuie sa spun ca sunt foarte mandra de colegii mei, inclusiv Sharlee D’Angelo si Daniel Erlandsson, precum si Christopher si Michael au devenit in prezent vegetarieni, fie datorita motivelor legate de sanatate, fie ca inteleg impactul industriei carnii. Este una dintre cele mai crude si daunatoare industrii din lume iar daca te declari impotriva testarii pe animale, cand vine vorba de tot soiul de produse, nu poti sa fii ipocrit si sa te declari pentru cresterea si inmulturea porcinelor sau bovinelor in conditii inimaginabile, ca in cele din urma sa fie macelarite sau impuscate. Este acelasi lucru. Sunt impotriva cruzimii fata de animale, iar industria de carne face parte din ea.
Ai dreptate…
Ai inteles? Ha,ha… Cred ca odata ce o persoana intelege intra in responsabilitatea sa sa actioneze in consecinta. Daca nu vei lua masuri, constiinta iti va spune ca esti un om slab. Iar eu nu sunt un om slab. Sunt o fiinta umana puternica! Cand inteleg un lucru, ii inteleg consecintele si actionez in conformitate. Cred ca intra in responsabilitatea tuturor celor care inteleg sa actionez si sa-si schimbe viata, traind in conformitate cu ceea ce a inteles, cu constientizarea consecintelor actiunilor sale, nu-i asa?
Dar cafea bei?
Nu, nu beau cafea. Nu.
Alcool?
Nu consum nici un fel de alcool. Nici nu fumez. Niciodata. Cred ca voi ajunge sa traiesc pana la vreo 120 de ani sau asa ceva! Hehehe.
Ce pot sa spun? Esti perfecta!
Da, stiu! Ha,ha,ha! Sunt un om foarte puternic, am o minte foarte puternica! Odata ce am constientizat ca un lucru nu-mi face bine, ma opresc si asa ar trebui sa faci si tu!

Episodul lunar

SPM - adeca sindromul premenstrual.

Astazi vreau sa scriu despre acest subiect. Putin cam ciudat, stiu, dar asa simt eu. Si daca asa simt, asa fac!
O sa vorbesc strict din experienta mea personala, de cand sunt raw vegan si nu numai.

Menstruatia mea a fost de cand ma stiu neregulata, lunga si dureroasa. In timpul liceului, in prima zi, abia puteam sa merg la scoala. Apoi urmau 7 zile cu sangerari abundente. In decursul anilor, am luat contraceptive si atunci aveam la data si ora fixa. Si dura mai putin. Dar pentru binele corpului meu, am renuntat la astfel de pastile.
In timp, am mai avut si cateva chisturi care au fost eliminate fara operatie, dar tot cu ajutorul contraceptivelor.

De cand sunt raw, lucrurile stau mai bine. Mentruatia a inceput sa vina la 28 de zile ( inainte venea la 40 de zile) si dureaza mai putin ( 2 - 3 zile ) Cu tot raw food-ismul meu insa nu am scapat de dureri. Am dureri crunte, si pentru ca nu am timp si nervi sa stau in pat si sa ma legan toata ziua, iau doza dubla de pastile calmante (ce contin ibuprofen).
Ceea ce este foarte bine si ma bucura din tot sufletul este ca am scapat de chisturile ovariene. La ultima ecografie a iesit totul brici. Am mai citit despre raw food ca te scapa definitiv de chisturi. Si iata ca si la mine a mers!

Mereu am fost suparata si enervata pe aceasta perioada dinaintea menstruatiei. Pentru ca as manca cat un elefant! Nu ma pot satura! De fapt, stomacul se umple, imi spune ca e plin, dar cerebelul nu si nu! Vrea mancare! Mereu ma ofticam pentru ca tineam diete si slabeam frumos, dar uneori chiar si cu 10 zile inainte de menstruatie ma umflam si puneam la loc greutatea pierduta. Si asa ma necajeam... si ma consolam cu mancarea! Imi ziceam ca incep iar cura dupa ce se termina menstruatia!

Recent insa mi-am dat seama de un lucru. In timpul menstruatiei, corpul meu pierde minerale, fier, calciu, magneziu, etc... Nivelul de glucoza din sange scade si am pofta de duciuri. Corpul retine mai multa apa si ma umflu, aratand ca un balonas.
Dar intr-o buna zi, m-a traznit! Corpul meu cere in avans nutrientii si substantele ce le va pierde in timpul menstruatiei! Eram prostuta ca ma suparam pe el! Intelegeam total gresit aceste simptome. Starile emotionale uneori extreme sunt si ele normale, din cauza hormonilor, a transformarilor chimice din corp. Daca imi va veni sa plang, imi voi pune o comedie la calculator! Nu trebuie sa mai fiu suparata!

De acum incolo, imi voi lasa corpul sa imi spuna ce doreste de la mine si ce vrea sa ii ofer. Ce voi face insa diferit, este sa ii ofer toti nutrientii de care am nevoie prin mancare sanatoasa! Voi cauta alimente cu continut ridicat in calciu, magneziu, potasiu, zinc. Imi voi pregati
"sticks-uri" din morcov, patrunjel, telina. Si voi rontai toata ziua daca asa simt! In privinta dulciurilor, voi manca fructe. Dar un singur fel de fruct o data. Nu amestecate, caci provoaca gaze. Si mai ales in aceasta perioada de timp, nu vreau sa fiu prea balonata.

Acum sunt mult mai linistita si multumita sufleteste. In sfarsit am inteles cum e cu sindromul premenstrual. Stiu ca dupa furtuna vine soarele intotdeauna.

Cel mai usor mod de a slabi sanatos! Da.. Exista!

Slabeste acum! Iacata cum!

Am promis postare despre slabitul meu de cand am inceput sa fiu raw vegan. Asa cum am spus si initial, nu am devenit asa expres pentru a slabi, ci pentru a fi sanatoasa!
Incerc sa imi amintesc cum a debutat meniul meu, ce mancam in fiecare zi. Pai sa vedem:
Dimineatza la 8 trezirea, apoi stresat una bucata iubit somnoros cu zgomotul neprietenos al blenderului din bucataria lipita de dormitor. Ce se blenduia? In primul rand spirulina cu chlorella. Apoi se dadea pe gat. Stomacul meu era multumit cu 500 ml de lichid in el, asa ca nu mai mancam nimic.
- Inainte de a merge la serviciu totusi imi faceam la acelasi blender zgomotos un smoothie din frunze verzi (patrunjel, marar, salata, varza creata, frunze de telina, de ridiche) plus o banana/mar/para/gref/portocala. Ce era pe stoc in camara. Imi puneam bautura intr-un recipient si o luam la munca. In pachetelul de serviciu mai adaugam legume pentru salata de pranz: rosii, castraveti, salata verde, varza, ceapa, usturoi, ardei rosu sau capia, ciuperci crude, seminte de floarea soarelui, de dovleac. Tot la munca imi luam o mana de migdale hidratate de cu o seara dinainte.
- Cum ajungeam, imi puneam in fatza smoothie-ul. Dupa ce degustau din el toate persoanele curioase, il sorbeam pe tot incetisor. Asta era cam pe la ora 11. Era cam 500 ml lichid de consistenta nectarului de fructe. Stomacelul meu era fericit. Asta pana pe la ora 13-14.
- La pranz imi luam legumele ( nu toate cele enumerate mai sus o data - tot in functie de ce aveam in stoc) si mergeam in bucatarie unde ceream castron si cutit. Taiam tot, adaugam seminte/nuci, puneam ulei de masline/catina/in/porumb (adus de acasa) si sare roz de himalaia ( tot de acasa) Observati ca ingredientele sunt de inalta calitate, cat mai pure si nerafinate. Imi iesea un castron imens de salata. Cat pentru 3 persoane. Puneam castronul pe bar si nu ma coboram de pe scaun pana nu mancam tot.
- Pe la ora 17, ma lua iar cu foame. Ca deh... cum legumele sunt alcatuite in cea mai mare parte din apa, mergeam la toilet de cate ori si gata. Ca si gustare, scoteam migdalele hidratate ( se ia o mana de migdale CRUDE si se pune seara in apa plata. Ele vor absorbi apa si isi vor dubla volumul. Gustul devine mai placut si se pot decoji cu usurinta). Cu o migaleala iesita din comun ( lucru ce ma caracterizeaza de altfel) curatam de coaja fiecare migdala si o mestecam bine. Evident ca ma saturam. Si de migdaleala si de migdale. :)))
- Pe tot parcursul zilei, aveam langa mine o sticla de 2 l cu apa plata. Si de cele mai multe ori, o beam pe toata pana la sfarsitul programului de lucru.
- Ajunsa acasa, ma schimbam rapid si imi luam ghiozdanul de mers la sala, cu hainele de sport.
De pe la ora 18 lucram minim o ora. Lucram in fiecare zi alta grupa de muschi. O zi picioare, o zi brate si piept, spate si triceps, o zi abdomene. Dupa sala daca mai imi era foame mancam un mar, o salata usoara, o banana, sau beam un ceai cu miere.

Cam asa decurgea o zi obisnuita din viata mea. La serviciu contaminam lumea cu zambete si veselie. Si nu ma mai saturam sa le povestesc cat de bine ma simt si ce frumoasa este viata!
Am inceput sa slabesc destul de bine. In medie 4 kilograme pe luna. Stiu ca dupa doua luni in care nu prea am mai dat pe acasa pe la ai mei, cand m-a vazut fratele meu, a ramas socat. El ma stia bucalata si plinuta. Si acum eram slaba. Prea slaba zicea el. Am slabit in 3 luni 12 kilograme. Si asta fara sa rabd de foame, fara sa fac exercitii epuizante fara sa tin diete imposibile si radicale. Ce-i drept, cu atata energie in mine, dupa ce terminam sedinta de fitness, eram in stare sa o iau de la capat. Primeam parca si mai multa energie de la sport.
Dupa o vreme am rugat instructorul sa imi arate un program de lucru, sa nu mai fac eu "dupa ureche". Ajunsesem pe la 55 de kilograme si am zis ca vreau sa ma "modelez" putin. Sa imi definesc forma corpului. Sa se vada patratelele la abdomen, sa imi sculptez frumos umerii si bratele. Asa ca mi-am spus oful si mi s-a dat un program adecvat. Tot in acest timp am inceput sa imi iau la sala ENERGY DRINK-ul Andreei. (contine maca, guarana, suma root, lucuma, cacao, vanilie, scortisoara). La gust este fenomenal. Ofera energie si in acelasi timp ajuta la modelarea musculaturii, etc, etc... Plus vitamine si enzime din legume si fructe, proteine din ciuperci, nuci si spirulina. Corpul meu a inceput sa isi defineasca o forma armonioasa. Si asta intr-un timp relativ scurt. Nu imi venea sa cred cand imi incordam bratul si vedeam conturat bicepsul, sau patratelele de pe abdomen. Increderea mea era la maxim. Si dadeam pe dinafara chiar! Eram mandra de mine si de performantele mele.

Acum m-am oprit la 53 de kilograme. Uneori am si 52.. depinde de efort si de ceea ce mananc. Garderoba am schimbat-o de cateva ori. Acum blugii primiti cadou de la o prietena imi sunt mari. Sunt marimea 36. Dar sunt largi la fund si musai le trebuie curea. Altfel cad de pe mine. Unii imi spun ca am slabit prea tare, ca la varsta mea ar trebui sa am vreo 60 de kilograme. Eu insa cred ca limita ti-o definesti tu. Si e bine sa te opresti acolo unde simti ca trebuie. In goana nebuna de a pierde kilograme, uneori uiti sa te opresti. Cand aveam 72 de kilograme, imi doream sa ajung la 60. Era visul meu suprem. Cand am ajuns la 60, imi doream 55. Mi-am promis ca la 55 kilograme ma fac blonda ( pentru prima data in viata mea). M-am facut la 57 de kilograme. Dar am ajuns repede la 55. Credeti ca am vrut sa ma opresc la 55? Nope. Acum am in medie 53. Si parca as vrea 52. Dar incerc sa ma stapanesc. Ma uit in oglinda si sunt multumita cu ceea ce vad. Mai am putin de lucru la modelare. Dar asta cu ajutorul sportului.

Despre celulita. Toata lumea uraste celulita. Acel aspect de coaja de portocale de pe fese si picioare, uneori chiar si pe brate, spate si burta. Asta in functie de greutate. Evident si la mine a fost o problema. Am incercat multe metode de a scapa de ea. Dar nu au functionat. Uleiuri, creme, masaje, tratamente.. Toate sunt bani aruncati pe apa sambetei. Asta s-a intamplat pana am inteles cu adevarat ce este celulita de fapt! Va spun pe intelesul vostru si al meu ce e acest dusman inestetic al corpului nostru.
Ei bine.. Putem incepe cu "a fost o data ca niciodata" o fata Corina, ce avea o alimentatie ca tot omul de rand: mancare gatita, prajita, supe, dulciuri, fast food. Si aceasta Corina nu facea miscare deloc. Statea pe scaun cu ochii priponiti in calculator toata ziulica. Si ea avea celulita. Celulita nu avea nimic impotriva :)))
Ea nu avea habar de ce se intampla in corpul ei dupa ce manca. Nu stia de fapt ca organismul ei se lupta pentru sanatate. Clipa de clipa, fara odihna. Dupa ce mancarea ajungea in stomac o armata interna pornea la atac. Se prelua din alimente putinele vitamine si enzime de la o salata verde. Si cam atat.Asta daca exista in meniu. Colesterolul, grasimile nesanatoase, toxinele ( pesticide, metale grele, antibiotice si medicamentele date animalelor sacrificate, hormoni de crestere si hrana artificiala tot de acolo, adrenalina rezultata din frica animalelor de moarte) din alimente insa mergeau in alta directie. Pentru a proteja organele interne de aceste pericole reale, aceste toxine erau depozitate in forma de grasime, in celule. Aceste celule erau duse cat mai departe de organele vitale. Erau arhivate si stocate pe brate, pe spate, pe burta, pe fese, pe picioare.
Aceste celule pline cu grasime toxica poarta numele de CELULITA.
De ce credeti ca si persoanele foarte slabe au celulita???
Acum intelegeti de ce nu scapati de celulita indiferent de modalitatea externa de abordare? Degeaba cheltuiti milioane pe tratamente si creme. Daca dupa masaj mananci fast-food, degeaba ai indurat tot chinul unui masaj dureros. Trebuie lucrat din interior. Acele toxine trebuiesc inlaturate total din alimentatie. O data ce corpul nu le mai primeste, incepe sa se reorganizeze si sa se ocupe de el. Sa scoata din depozite tot ce este rau, si sa scape de tot. Imaginati-va ca aveti o casa superba, spatioasa, cu vedere la mare.. dar este plina de gunoaie si va impiedicati de ele. Primul lucru ce trebuie sa il faceti e sa aruncati tot si sa eliberati spatiul. Sa lasati aerul sa circule liber! Asa si cu celulita noastra.
Sa revenim la Corina, personajul nostru din poveste. Ea a incetat sa mai manance carne si produse de origine animala si corpul ei a inceput sa lucreze. A mai primit o armata de lucratori sub numele de vitamine, enzime, antioxidanti, proteine si impreuna au inceput sa dea afara tot ce era rau si nesanatos. Muschii au fost si ei pusi la munca, prin exercitii regulate la sala si in scurt timp, Corina a scapat de celulita!! Piciorul ei nu a fost niciodata atat de suplu si fin. Nici macar la 17 ani cand avea 45 de kilograme.
Regret acum ca nu am facut poze inainte si dupa. Dar eram ingrozita de reflexia mea in oglinda. Daraminte sa ma mai si pozez. Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asheaa!

Dragelor, prin urmare, este foarte usor si distractiv sa slabesti, sa scapi de celulita. Sa fi mereu energica, pozitiva si cu zambetul pe buze. Trebuie doar sa vrei acest lucru. La mine totul este posibil. Si la tine la fel. Indrazneste numai! Si apoi viata ta nu va mai fi niciodata la fel!